”Nasosu” e stricat
M-au sunat ai mei să-mi amintească să trec pe la catedrală să iau apă sfinţită. Era seara.. Am mers la San Siti şi am cumpărat o Gură a Căinarului mică de culoare albastră. De obicei iau de aia verde, plată. Dar de data asta nu intenţionam să o beau. Albastră, pentru că aia verde seamănă cu culoarea băltoacelor din republica noastra mioritica :D
Am aruncat apa în prima ladă pe care am întâlnit-o. Imagine: eram în parc, cu o sticlă de apă întoarsă invers, fără dop. Nu mă vedea nimeni, pentru că nu am auzit nici un chicotit în jur. Dacă NB nu avea să arunce cele 2 sticle cu apă, pe care le avuse în geantă înainte ca să dea de mine, avea să nu trec prin acest MARE CHIN.
Era rând lângă clopotniţă. Un rând mare, dar toată lumea statea nemişcată. Ne-am apropiat de prima doamnă care păzea primul robinet cu aşa numita ”agheazmă”(am spus corect?) Dialogul a decurs cam în felul cum urmează:
- Bună ziua, ce se întâmpla aici?
- Nu stiu! spuse cu ochi pierduţi, căutând poate pe altcineva să ne explice.
- Bine, da’ de ce nu deschideţi robinetul să luati apa sfinţită?
- Nu stiu. Nasosu cretcă e stricat!
Raspunsul fu’ acelaşi. NU ŞTIU. Ne-am dat seama că ”de afară” nu mai puteam obţine informaţie utilă. Intraţi în catedrală am descoperit că era mai cald, de la lumânări, cred. Cânta corul, iar preoţii vorbeau în rusă. Se vede că înăuntru, se sfinţea apa care era afară. Tu ştii de unde vine apa ‘’sfinţită” :) ? Eu am inţeles că de la Apa Canal. Direct.
Mai târziu, se terminase slujba şi oamenii puteau lua apa deja. Aşa dar, in timp ce partea importantă se facea în biserică, cei mai grăbiţi aşteptau ca doar să se deschidă robinetele, să ia cu ei apa miraculoasă şi s-o ştearga acasă.
În ce fel de lume trăim?
Loading ...
Ianuarie 19th, 2008 at 11:19 pm
imi place modul de abordare..k in mare parte sunt deacord..k chestia cu apa sfintita e tare aiurea mai ales k acum bisericile deja sunt atrase si in politica si chestii..k eu cred k credinta vine din interior ,principlul e sa crezi in Dumnezeu..eu nu prea cred in biserici si asa ceva…ci in adevarata spiritualitate care se face simtita prin respectul tutror valorilor umane..prin iubire fat de semeni..prin toleranta si altele..si desigur incredere in forta celui de SUS.
dar dak pe oameni asta ii ajuta prin autosugestie sa se lecuiasca
sau sa fie increzuti in puterea miraculoasa..
atunci e bine pentru ei..fie fiecare cu optiunea sa…
Ianuarie 20th, 2008 at 12:46 pm
Mi-a placut, ai un umor fin
dar ma durut intr-un fel faptul ca preotii vorbeau rusa pentru ca sunten romani si trebuie sa vorbim romana
ok dar fine nu rau spus
Ianuarie 20th, 2008 at 1:20 pm
Bravo! Meriti aplauzele mele!…Ce sa zic…o situatie cruda,dar totusi atat de cunoscuta si adevarata!
Ianuarie 20th, 2008 at 9:07 pm
Zămbiţi-vă
Paul, Zîmbeşte-te :D
Imi place mult la articolele tale felul in care iti reuseste sa conturezi linia foarte fina intre umor delicat si sarcasm caustic. Foarte expresiv text, metafore reprezentative ptru existenta noastră.
Hai, zâmbeşte-te.
Apropo, faza cu “Zâmbeşte-te” este una care s-ar încadra perfect in contextul “nasos-ului” tău.
Îmi trebuiau fotografii 3X4 ptru o serie de documente. Eram foarte obosită în acea zi şi când am luat loc în fotoliu chiar nu aveam faţă de om fericit, la care doamna care fotografia zice: “Zâmbeţte-te”.
Zâmbetul din fotografie-i aproape până la urechi, dar, ştii ceva, ochii - trişti.
Ianuarie 20th, 2008 at 9:26 pm
Nasosu, e prea posibil sa fie un utilaj de pompare a apei de la sursa primara, nu stiu daca catedrala din centru are asa ceva, la fel cum este instalata o statie de pompare chiar la intrarea in sectorul Botanica, in spatele magazinului colibri. Cu toate acestea cred ca apa sfintita trebuie sa fie cel putin… curata :)
Ianuarie 21st, 2008 at 4:24 pm
2nd, intradevar, e vorba de autosugestie :)
Stela, ei, suntem romani.. care e roman, care nu..
stii nu cred ca e vorba de istorie..
conteaza cine si cum se simte in suflet.
Catea :) da. Prea cunoscuta.. se simte la tot pasul.. deja te/ma satur de situatii de acest tip.
Melinti, ce scris sofisticat ai :) Deci zici ca sarcasmul meu e incendiar :)) Iar cu ochii tristi se poate rezolva. Cu morcovi!!
Artur..
partea amuzanta e ca veneu oameni cu cate sicle de 10 litri..
borcane mari.. ca sa se sfinteasca..
probabil se considera cei mai pacatosi de pe lumea asta.
Ianuarie 30th, 2008 at 3:23 pm
Deci, Hodorogea, zici tu încă crezi că-ţi datorez morcovi:))
De fapt, nu pentru ca să te întristez din cauza morcovilor îţi scriu azi, ci pt că mi-a venit o idee foarte frumaosă în legătură cu blogul care, prin intenţia iniţială, trebuia să fie AL NOSTRU.
Hai că acum putem scrie în el.
Nu ştiu cum de-ai facut că l-ai şters din lista ta de bloguri de pe blogspot.com, dar te rog să-l mai pui odată.
Apropo, dacă n-ai tu inspiraţia pe care o am eu în acest moment, scriind multmedia ASEM-ului de la o tastatură care scârţie, îţi sugerez că primul cuvânt despre care ai putea să scrii ar putea fi..
ghici…
ghici…
da, da,
NASOS (nas os):D
Iar despre scrisul meu sofisticat, aş putea mai mult. Tu provoacă-mă.
Hai că-s prea multe Condiţional-Optative printre rânduri,
să scrii