Pozele-ar putea vorbi?
Am intrebat’o pe mama ce voia să fie când era mică.
Soră medicală, mi-a spus. Acum nu are nicio legătura cu medicina.
Ce se întâmplă?
Intrebarea mi-a apărut când am ascultat piesa de mai jos (vezi flash)
Nu e o piesă genială, dar totuşi m-a pus pe gânduri:
Pe parcursul vieţii vrem să fim CA cineva.
De vrei sa fii cosmonaut? ca să mă izbesc cu fundu’ de lună poate, aşa ca (ne)regretatul Gagarin. Profa de biologie, la liceu, încerca să ne convingă ca fumatul te omoară prin exemplul asta: Gagarin fuma foarte mult. Odată, când zbura cu avionul, facea nişte trucuri. Se apropia cu botul avionului de pamânt, urmând ca să se ridice brusc şi să trăiască fericit până la adânci bătrâneţi.
Ei bine, fumatul încetineşte reacţia de răspuns a minţii (deci şi a corpului) cu 2 secunde. Astfel, Gagarin nu a reuşit să apese maneta corespunzătoare. Aşa a murit.
Am observat că subiectul morţii ia amploare în junalul ăsta.. Am inceput-o cu câinii, apoi am trecut la Gagarini.
daca pozele`ar vorbi amintirile ar fi fi vii
am stii iar ce gandeam cand eram copii
probabil poza ta din rama ti`ar sopti
“stii nu esti ce`mi doream sa fii”
Acum eşli la facultate poate.
Ţi-ai ales domeniul de vis?
Poate ai terminat facultatea, poate lucrezi..
Esti specialistul care doreai sa fii când erai mic(ă)?
Poate esti la liceu incă.
Ai grijă sa-ţi urmezi aşa numitul vis?
Tu ce voiai sa fii cand era mai mic/mică?
—————-
Now playing: Ombladon - Daca pozele ar vorbi
via FoxyTunes
Loading ...
February 12th, 2008 at 3:10 pm
aaaa, problema nu e ceea ce iti doresti , dar daca ceea ce iti doresti e chiar ce vrei…..:)
eu sunt ceea ce mi-am dorit, aproape ceea ce mi-am dorit, si acum vreau alte vise si nu mai stiu la ce sa visez, e mai greu asa…
In definitiv, raspunsul poate e in versurile tale, ceea ce iti doresti , sta ascuns in poza plina de amintiri, nu iti doresti sa iti atingi visul, da anume, sa simti senzatia de dorinta
O idee furata de la Gabriel Garcia Marquez
“Fericire nu consta in a atinge varful muntelui, ci in forma urcusului spre varf”
February 12th, 2008 at 3:18 pm
svetyka, dar ai încercat asta?
iei o poza.. veche de a ta..
si o privesti..
si sa-ti amintesti cum gandeai la varsta aia..
sa-ti amintesti ce/cum voiai sa fii..
chiar daca acum poate ti se pare stupid.
Dar.. E o diferenta.. sau la tine nu e? :D
vorbeam totusi despre schimbari..
February 12th, 2008 at 4:26 pm
poate ti se pare primitiv, dar eu aproape nu m-am schimbat, sunt acelasi copil speriat si naiv, si am aceleasi ganduri si vise
Stii ce mi-am dorit mereu sa fiu?
Printesa……….
:))
si asa ma simt….
:P
February 12th, 2008 at 5:50 pm
eu intotdeauna mi’am dorit sa fiu student la arte…
si am ajuns la ASEM…
may be you are right…
February 12th, 2008 at 6:00 pm
Da.
Cofidăi. Ştii de ce?
Vrei - recunoşti, nu vrei - nu recunoşti - DIN CAUZA FRICII!!
February 12th, 2008 at 8:27 pm
Mai degraba din cauza necesitatii.
February 12th, 2008 at 8:51 pm
Nu e necesitate.
Necesitatea e doar o scuză ieftină.
Arta are VALOARE. Daca o faci bine - faci bani şi din artă.
Pentru ca majoritatea din cei care merg la economie si nu fac jurnalism/pictura/dans o fac pentru ca le e frică ca nu se vor descurca financiar in viaţă daca îşi urmează visul.
February 12th, 2008 at 9:55 pm
eu din precautie am ajuns la ASEM :)))
paul, dar tu ce doresti sau vroiai sa fii?
eu - Metteur en scène (rijisior), poate ajung producer :D
mama vroia sa fie actrita (cu greu a recunoscut), iar tata - chitarist :))) (canta foarte des si mereu aduce chitari noi)
ASEM power!
February 12th, 2008 at 10:07 pm
voiam jurnalism.
In 2005 Silvia Hodorogea [care e rudă cu mine si care e reporter la TV Moldova la departamentul ARTĂ] mi-a descris in detalii cum e sa spui ceea ce nu e adevarat.. sau sa dai prioritate unor evenimente stupide din cauza sefului tău.
Nu mi-am dorit sa fiu un astfel de jurnalist.
Studii de jurnalism oricum am facut.. Si la centrul media pentru tineri, si in cadrul altor traninguri.. asa ca nu regret. In plus, jurnalismul e o arta… si nu ar trebui predată. Treb invatate anumite legităţi de bază, restul… ţinând numai de imaginaţia şi creativitatea ta.
IMHO
February 12th, 2008 at 10:39 pm
secretul e sa ai mai mare incredere in impulsuri, si mai putina reflexie exagerata, inutila (dubii)
practic niciodata nu e tarziu s-o intorci pe alt drum.
February 12th, 2008 at 11:26 pm
Ombladon rupe si in general Parazitii au piese cu sens spre deosebire de alte trupe HipHop
February 13th, 2008 at 12:39 am
mi-am dorit mereu sa fiu frizerita.
am facut cursuri de frizer, am lucrat in domeniu, si am inteles ca nu e tocmai ce-mi place.
acum invat ceea ce-mi place, evident ceea ce-mi doresc,
sper sa ajung acolo unde imi doresc acum… nu e departe, principalul e sa nu ma dezamagesc, ca si in cazul frizeriei…
February 13th, 2008 at 8:53 am
aha, trebuie să avem grijă de ce vrem.
February 13th, 2008 at 8:55 am
sorry, dar un lucru nu opt intelege
ai vrut doar sa fii in lista mea de contacte sau mai este ceva?
February 13th, 2008 at 9:02 am
Aetak. Eu intotdeauna adaug oamenii.
“Pentru orice eventualitate”
adică in caz ca vreau sa te informez cu ceva pe tine, sau daca as avea nevoie de vreo inform. de la tine - sa’mi fie mai simplu.
Daca vrei - delete me.
O zi bună :)
February 13th, 2008 at 9:21 am
pai tocmai de asta intreb.
nu te vad online, cum as putea sa vb?!
te-as fi deletat demult daca imi doream asta.
poate cumva ma onorezi cu prezenta ta acolo?
February 13th, 2008 at 8:26 pm
mdaaa…doream sa fiu actritza…dar am sa ajung economist:)))))))))))ceva din visul de demult mai sta infiltrat in mine..dar deja..o sa ma joc oleaka cu cifrele…dar iata k datorita intrebarii tale mi-am adus aminte de dorinte de mult uitate…oricum..deacum inainte o sa am grija k restul viselor sa devina realitate!
February 14th, 2008 at 12:55 pm
numaidecit.in fiecare zi :)
February 21st, 2008 at 11:34 pm
hmmm…intodeauna mi-am dorit sa urmez o facultate ..ce e legata de arte…
un an in urma…mi-am zis..ca tre sa merg la ase..ca cine stie..:))))
Azi..insa..stiu exact..voi merge la desing :) (tot e arta nu ?! :))))
Hmm… Ce ziceti, oare poza mea…ar zice ca am facut asha cum trebuia s-o fac ?:P
March 23rd, 2008 at 1:27 pm
ae! Paraziţii … rupe cîntecul, dă un subiect de gîndit… aşa o nostalgie …
March 26th, 2008 at 8:35 pm
de mica mi-am dorit sa fiu medic, la liceu toti imi spuneau ca ar trebui sa ma fac psiholog, am ajuns sa fac studii in juranalism, acum stiu vreau sa lucrezin domeniul PR. problema e ca mereu ma intreb, shi daca ma faceam medic?
April 27th, 2008 at 12:00 am
mi-am dorit sa fiu medic, acum fac comunicare si relatii publice.. asta e, dar poate e soarta ? pe bune .. eu dupa a 9-a m-am dus la colegiul de medicina si nu m-au primit din cauza ca mi-a zis ca sunt prea mica si ca tre sa mai cresc..am zis ca incerc dupa a 12-a, cu timpul mi-am schimbat dorinta si voiam ceva in domeniul marketing-ului… la marketing nu am avut norok .. se pare ca nu era pt mine..si acuma sunt anul 2 la comunicare si PR si imi place foarte mult si nu regret ca fac aceasta facultate..
Si mama si-a dorit sa fie medic(cica se juca cu seringele si le punea injectii la papusi:)) ) si a ajuns cu totul altceva..eu cred ca totusi e soarta …:P
May 16th, 2008 at 9:31 pm
Problema cea mai mare care ne incurca sa ajungem ceea ce ne imaginam este diferenta dintre realitate si vise, dintre ceee ce planuim si ce realizam,dintre teorie si practica…Visele ne sunt dictate de dorintele noastre, de emotii, ele sunt subiective. Ca sa fie obiective ele ar trebuie sa fie definite de ratiunea noastra, care ne-ar spune in ce masura suntem in stare sa ajungem acolo unde ne propunem, avem destula ambitie pentru asta?, suntem oare potriviti pentru domeniul dat?, cunoastem oare cu adevarat ce este sa fii un medic, arhitect, inginer, contabil, actor?? Dar acest lucra nu se va intimpla niciodata, emotiile vor fi intotdeauna mai presus decit ratiunea. E imposibil altfel. E ca si cum te-ai pune pe scaun ca sa decizi care persoana ar trebui sa o indragesti si sa incepi sa o simpatizezi. Nu merge.
In concluzie totul se rezuma la noroc:)daca coincide alegerea ta cu ceea ce ai nevoie sau nu:)
So Good luck to everyone:)