America 2: LISA - mănăgeriţa
Te poti abona la articolele noi prin RSS feed
O altă amintire din SUA (vara 2007)
Stop cadru. Intri în supermarket. Privirea-ţi îngheaţă asupra unei singure persoane: managerul. Mănăgeriţa noastră are un nume frumos: Lisa sau Alice, sau cum ar fi la noi: Olesea. O nămilă de femeie care, însă, se mişcă foarte abil. De la prima întâlnire cu această femeie, îi observi unul din defectele despre care, îţi dai lesne seama că nici ea nu ştie de existenţa lui. La început faci asocierea LISA = un copil. Explicaţie: râde cu oricine, despre orice – oricând. Voiam să-i arăt un deget (degetul mic), să fac experiementul, dar nu mă lăsa conştientul. Credeam că-şi bate joc, într-un mod foarte subtil, de studenţii care fac schimb de experienţă în magazinul ei, râzând aşa, fără noimă. Apoi, am observat că râde la fel şi cu americanii.
După un timp, involuntar (accentuiez: involuntar), am asociat-o pe Lisa, managerul magazinului unde lucram – cu o iapă. IA-PĂ. Explicaţie: dacă la inceput atrăgeam atenţie doar la faptul că ea râdea mult – în timp, felul cum râdea ea a devenit cea mai mare glumă a momentului. Atunci când îmi venise rândul să povestesc prietenilor mei Maricica, Marina despre cum e managera mea şi a Alinei, i-am zis iapă. În consecinţă, mi-am botezat şi bicicleta cu care făcusem accidentul – Lisa Iapa. Sunt răutăcios? : )
Ca să înţelegi mai bine atmosfera, voi traduce un dialog dintre mine şi Lisa:
Lisa: Pavel (cu accent pe litera „e”), uite pe geam la perechea ceea.
El e un moşneag, dar ea e atât de tânără. Ciudaatt..
Eu: Probabil el e posesorul vreunui hotel mare.
Lisa: Ni ha ha ha ha ah ah ah haha haaa.. ce amuzant.
Probabil, probabil, ha ha
(râde cu o aromă de cântăreaţă de operă, cu gura larg deschisă)
Aşa cum am explicat şi partea asta, trec mai departe. Dupa vreo jumătate de vară, am cunoscut şi familia Lisăi. Probabil nu aş fi vrut să mi se întâmple acest lucru niciodată, dar, aşa cum spune povestea: Daca nu vine Mohamed la munte, Muntele îşi ia avânt spre Mohamed – mi s-a întâmplat, fără să mă întrebe nimeni. O dimineaţă de şoc. Intraseră în magazin o serie de copilaşi cafenii care au început să strige la Lisa: Mami, Mami.. mami. O privesc, ea spune: Pavel (iarăşi, cu accent pe „e” : D )here are my kids. - Oho.
În acel moment, îngrozit, mi-am îndreptat privirea spre uşă. Lisa a alergat spre el să îl sărute. Să fie clar: nu sunt rasist. Chiar imi place accentul cu care vorbesc negrii în sate, pot să-i imit. Am întâlnit negri foarte interesanţi: medici şi poliţişti în special, discuţii profunde, etc. Negrul despre care vorbesc acum era de cea mai de joasă speţă a educaţiei de acolo. Am ajuns la această concluzie dupa ce l-am privit şi am discutat puţin. Ca sa discuţi cu el: - no intelligence required.
Am lucrat prima lună în magazinul ăla. Lisa a fost drăguţă un timp. Apoi a devenit mai tristă, probabil avea probleme financiare. Era obosită, dar CULMEA: râdea la fel. Diferenţa este că de data asta trecerea de la starea normală (serioasă şi încruntată) la râsul ei cosmogonic şi apoi iar spre starea normală – se făcea mult mai rapid. Exemplu: “Serios serios, nihaha, iar serios”
Poate era mai serioasă pentru că cineva îi făcuse observaţie.
- Posibil. Totul este posibil!
Că doar spunea cineva: SUA, ţara tuturor posibilitaţilor.
Ni Ha Ha! : )
Loading ...
July 14th, 2008 at 12:09 am
Interesanta povestire… PArca e desprinsa dintr-un roman ;)
Iar despre “SUA, ţara tuturor posibilitaţilor”, nu se spune asta despre Moldova??? :D
July 14th, 2008 at 12:24 am
SANDU
cand esti in altă ţară - Da! Acolo se respectă legea..
Şi când vrei o nota mai mare (de exemplu)- iti vine
un gând: In moldova asa ceva avea sa fie mai simplu.
Dar cand esti aici si vezi cu ochii tăi cât de “mult”
sunt susţinuţi oamenii, Alegi varianta cu:
in alte ţări ai mai multe posibilitati si oportunitati.
AICI VARA - NIMIC NU MIŞCĂ!!
July 14th, 2008 at 12:24 pm
Despre Zimbetul American,
eu nu stiu cit timp ai fost in US dar aveam aproximativ aceeasi impresie de zimbetul american. ca este un fake…ca este superficial..si are putina sinceritate in el. Defapt opinia se schimba undeva peste jumate de an..iar dupa un an ce te afli in US te convingi ca defapt acest zimbet este destul de binevoitor…si ca defapt el chiar se simte astfel…si ca defapt este sincer! e un automatism…si ei cind zimbesc chiar cred din suflet in zimbetul lor. Si peste jumate de an miau disparut indoielile despre zimbetul american.si la un moment am devenit si eu zimbaret. gestul provoaca starea! altceva este in former soviet union….zimbetul celor dela air moldova nu ma convins in sinceritate..si pina cind nam vazut vreun loc in chisinau unde sa ma serveasca cu un zimbet sincer.
July 14th, 2008 at 12:51 pm
ANDREI,
1. am fost in state doar pentru 4 luni. Am lucrat noaptea, deci îţi cam dai seama ce contingent de americani am cunoscut :)
2. cred ca vorbim despre 2 lucruri diferite :D
a) tu despre zambetul american, de la oamenii care ofera servicii..
b) eu despre râsul instabil si foarte rar intalnit :d
deci daca transpunem in limbaj interneticesc, difereţa ar fi cam asta:
- :)
- =))
deci rog fetele care au fost cu mine să confirme aceste declaraţii :))
July 14th, 2008 at 10:33 pm
IAr eu stau şi citindu-te încerc să îmi imaginez “Oare cum e în SUA???” Nu am fost acolo, cunoştineţele mele se limitează la cele învăţate la geografie şi din filme. Istoriile tale îmi par atât de străine, off… :(
July 15th, 2008 at 10:08 am
“copilaşi cafenii”
M-am hlizit tare mult la imbinarea asta de cuvinte. Demult n-am utilizat cuvintul “cafeniu” :)))
Imi place stilul tau usor de a vedea lucrurile cu umor ;)
July 17th, 2008 at 4:06 pm
Eu cred ca Lisa ar fi incintata sa afle ca e renumita in Moldova, si, in general, cineva, poate sa imi descrie tot atit de colorat “realitatea noastra”.
Cred ca nu am citit la momentul potrivit textul…
July 19th, 2008 at 12:54 am
si eu sunt ft zimbareata… rid in prostie si eu si chiar imi place sa rid muuuult… nu-mi inkipui viata fara zimbet… as ride si eu daca mi-ai arata degetul mic =))))) eu numai ma inkipui si rid !!:))))
asta e firea mea…asta e firea lisei
July 19th, 2008 at 11:19 am
CEZICITU,
Una pot sa spun. Daca nu iesi din Moldova,
atunci sunt foarte putine şanse ca sa guşti
macar puţin din libertatea aproape absolută.
Pe bune, acolo unde nu te cenzurează nimeni
si nimănui nu ii pasă de tine, până şi aerul
miroase diferit. Mirosul libertăţii ))
July 19th, 2008 at 11:20 am
SOACRA MICA,
merci. Iar ei erau intradevar cafenii :P
ALINTUTZA
păcat ca nu am o inregistrare cu râsul Lisei.
Ea nu râdea ca o fiinţă umană, inţeleg? :))
July 19th, 2008 at 11:22 am
CINEVA
de ce spui ca la momentul nepotrivit? :D
Te-a intristat textul? :)
La câţi oameni o viziteaza pe lisa in fiece zi,
ar fi un fleac sa afle că Toata Republica “moldavia” ştie de dânsa.
July 21st, 2008 at 1:11 pm
mda…funny=)=)mi-o imaginam ku intruchipare de iapa=)=)
dar …e un plus aici..- e mai bine decit sa stai ca unii-toata viata trist,confuz si suparat:P:P
July 21st, 2008 at 9:12 pm
@Danna -
ce folos daca ea râde,
dar in suflet e tristă, confunză şi supărata.. ..?
July 23rd, 2008 at 1:50 pm
eshti asha sigur de starea sufletului ei,ha?=)
August 12th, 2008 at 10:13 am
i would like to see her too.
si copkii “cafenii”, suna funny.
oare asta e defectu’ ei cel mai mare?(risul)
August 12th, 2008 at 11:52 am
@nadiusha -
iti spun imediat adresa:
789A Ocean Boulevard Street, Sarasota, Florida, USA :D
codul postal l-am uitat :)
August 14th, 2008 at 11:35 am
ce inseamna “ras cosmogonic”???
August 14th, 2008 at 12:37 pm
@Kid Loco -
Nu există :D
cum mi-ai scris si pe chat - e un epitet metaforic :D