autentificare

No bine, vară! Du-te!

Sunt supărat că a trecut încă o vară. Ei, asta-i odihnă?
Pac-pac, 1, 2, 3 şi gata vara. Gata viaţa.

N-am făcut mare lucru. A, licenţa? Licenţa nu a fost mare bătaie de cap, că am compus-o in 2 saptamani, drept că asta a însemnat lucrus profunddus zi şi noapte, cu doar câteva ore de somn “de la un iepuraş şchiop”. Evident, am susţinut examene, ca orice student aborige.. absolvent, am contestat unele note, am făcut puţină dreptate. De fapt nici până acum nu am înţeles de ce la unul din subpunctele unei lucrari, la punctul 12, am fost evaluat cu doar 3 puncte in loc de 10 puncte. Răspunsul meu complet a fost evaluat incomplet. Mister. Tăcere.

Să uitam.

Irelevant: Băi, daca cineva de la biserica catolică (scuzaţi cacofonia) citeşte acest blog.. De ce dom’le aţi schimbat orga de acolo cu una pentru care e nevoie de cheiţă pentru a cânta? N-aveţi pic de milă pentru amatorii fără pian. Administraţie se cheama, cică “lucram pentru popor”. Dacă veneam mai des pe acolo pentru a cânta când nu e nimeni, nu era exclus să devin “unul de-al vostru”. Aşa nu.

Urmărit de dorinţa-mi veşnică de a mai pipăi clapele, am ajuns să cerşesc permisiuni chiar de la cei de la casa de cultură USM. Foarte frumos, prima dată am cântat la un pian normal, din hol. A doua zi am cântat la un pian fără clape, dezacordat. A treia oară am fost direcţionat cu foarte mult respect şi grijă, la pianul de lângă WC. Drăguţ, calitativ, DAR!. Cred că în jumătate de ora am fost îmbibat cu mirosul muzicii armonioase de pian. Cică se face reparaţie. Iar lângă geamul de lângă WC, s-au adunat păsărele, să mă asculte.

Vă invit să molfăiţi o povestioară: Fiind cu o reprezentată reprezentativă a sexului feminin, (era sărbătoare naţională) căutam cu privirea vreo bancă liberă în parc, pentru a observa oamenii (ocupaţia-mi preferată, în ultimul timp). Vedem o bancă. O bancă veche, verde, semiocupată. Intr-o parte o bătrână, in alt colţ - un bătrân. Iniţial credeam că sunt certaţi, ştiţi cum e cu amorezaţii ăştia. Vârsta le face festa!

Ia, tu unde te-ai fi aşezat? Am ales să mă aşez lângă bătrână. E normal, nu? Semnele diferite se.. atrag (nu-s necrofil). Timp de 3 minute nu am vorbit, pentru că ar fi fost nepotrivit să facem mişto de oameni în prezenţa acestor hulubaşi certaţi. După, bătrâna îmi spune:

N-ai făcut corect!

Poftim? (mă gândeam că poate am fost sălbatic şi am călcat-o, din întâmplare, pe picioruş)

N-ai făcut corect, trebuia tu să te aşezi lângă domn, iar domniţa lângă mine.

Umm, de ce?

Aşa se face! Spuse, s-a ridicat şi a plecat.

Stimaţi cititori, cred ca sunt nemanierat, şi nu ştiu nici o boabă despre aşezatul între bătrâni certaţi. Are cineva o carte? Sunt deschis spre noi cunoştinţe, fie ele stupide, dar nu-i pe asta :)

Na, îmi pare rău. Se începe: haine mai groase, nori mai negri, oameni mai trişti.
În acelaşi timp, curând vom avea din nou satisfacţia de a da cu piciorul în mormanele proaspete de frunze.

19 comments to No bine, vară! Du-te!

Leave a Reply

XHTML: You can use these tags:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Blog din Moldova